Cobra regala(Naja hannah)

Asia mai detine un record fiindca aici traieste cel mai mare sarpe veninos din lume, cobra regala. Ea poate sa ajunga la o dimensiune de 5.5 m, depasind de trei ori dimensiunea maxima a rudei sale, cobra indiana (Naja naja). In plus cobra regala este unul dintre cei mai veninosi si mai agresivi serpi din lume, atacand frecvent mai ales in perioade de imperechiere. Daca virulenta veninului este extrema, coltii, instrumentele de inoculare, au dimensiuni de reduse: 1.5-2 cm. Chiar si asa, ele pot sa provoace mortea unui elefant, daca muscatura se produce la picior, la baza unghiilor, unde pielea este mai subtire sau la varful trompei.

Coltii cobrei sunt imobili si ea nu poate musca decat daca ataca sub un anumit unghi, situatie de care profita imblanzitorii de serpi din India si Asia de Sud-Est. In pozitie de atac, sarpele isi ridica vertical partea anterioara a corpului, cam la o treime din lungimea totala a acestuia si isi lateste considerabil regiunea cervicala datorita actiunii muschilor din zona gatului care, contractandu-se, inalta coastele mobile. Acestea intind pielea si indeparteaza solzii, formand un fel de boneta in spatele capului, care isi pastreaza pozitia orizontala. Pe boneta apare un desen mai intunecat care seamana cu o pereche de ochelari. Cand, in aceasta stare de excitatie, se produce atacul, capul inainteaza fulgerator pe o distanta de 50-60 de cm, orientat in jos, gura se deschide si coltii inoculeaza veninul in prada.

Cobrele sunt animale nocturne vanand rozatoare sau serpi, iar ziua stau ascunse. Dupa imperechiere femela isi aranjeaza la suprafata solului un fel de cuib din frunze uscate, in interiorul caruia depune vreo 24 de oua, pe care le acopera cu corpul sau, asigurand astfel puilor o sansa important de supravietuire la ecloziune. Dar odata iesiti din oua, ei trebuie sa se descurce singuri, fara ajutorul mamei, sa se hraneasca si sa se pazeasca de numerosi pradatori. Glandele cu venin sunt deja in stare de functionare; ei se arata mai agresivi decat adultii si isi inalta corpul, latindu-si partea anterioara, imediat ce au iesit din ou. Parerea ca masculul si femela raman impreuna formand un cuplu stabil, pe care o gasim in "Istoria naturala" a lui Plinius cel Batran(23-79 d.Hr.), si mai ales aceea despre dorinta de a razbuna moartea partenerului cautand ucigasul pana la mari distante sunt complet false, cele doua sexe raman impreuna doar in scurta perioada de reproducere.

Conform legendei, Buddha s-a intors in India unde a trebuit, intr-o zi, in cursul peregrinarilor sale, sa strabata o imensa campie lipsita de arbori. Obosit, a scurtat zadarnic orizontul pentru a descoperi un copac la umbra caruia sa se adaposteasca. Negasindu-l, s-a culcat pe pamant, in plin soare, si imediat a cazut intr-un somn profund. In timp ce dormea, o cobra a trecut prin preajma si, observand ca omul sfant dormea sub razele arzatoare ale soarelui, s-a apropiat, si, latindu-si partea anterioara a corpului, i-a asigurat umbra pana cand Buddha s-a trezit. Complet refacut dupa odihna si observand cobra care il protejase de arsita soarelui, inteleptul a fost puternic impresionat, asa ca a rasplatit sarpele, punandu-si degetele pe partea sa anterioara latita, in semn de binecuvantare. Urmele mainilor divinului invatator au ramas imprimate si s-au transmis descendentiilor nobilei reptile. De atunci, toate cobrele sunt tratate cu respect, pentru ca s-au purtat prieteneste cu Buddha.

Ch.Curran si Carl Kauffeld-"Les Serpents",Paris,1937

Boa de nisip(Eryx jaculus)

Boa de nisip se pare ca este singurul boa intalnit pe teritoriul Europei. Este o specie de dimensiuni mici, de pana la 80 de cm, o specie nocturna. Ziua sta ascuns in nisip (prefera dunele de nisip sau zonele cu pamant afanat) iar noaptea iese la vanat. Are un cap bont, protejat de solzi mari, "scut" care il protejeaza atunci cand se ingroapa in sol.
Prefera micile rozatoare, pe care le asteapta in zona cararilor preferate ale acestora si le ataca de sub nisip. Este neveninos, isi ucide prada prin constrictie, adica o sugruma prin incolacire.

Boa constrictor

Şarpele Boa constrictor, face parte din familia Boidae, subfamilia Boinae, şi provine din sudul şi centrul Americii şi de pe insulele Caraibe. Unii şerpi trăiesc lângă cursuri de apă dulce, în semideşert, în regiunile de deşert de pe coastă, pe pajişti şi în păduri, dar cea mai mare parte trăieşte în pădurile tropicale şi în încinsele jungle ecuatoriale.



Boa constrictor este un şarpe neveninos care îşi omoară prada prin strângere şi o înghite în întregime. În funcţie de mărimea prazii, digerarea acesteia poate dura câteva zile sau chiar şi câteva săptămâni. Este cel mai longeviv dintre toate speciile de şerpi, are o durată medie de viaţă de 20 de ani.

Are un corp gros şi un gât subţire, la capătul căruia se află un cap triunghiular. La maturitate atinge lungimea de 2-3 m. Unii ating chiar şi lungimea de 4 m, sau greutatea de 100 kg. Este foarte variat în culori şi modele, însă predomină culoarea gri sau maro-rozalie, cu o serie de şei întunecate pe spate, şei care devin din ce în ce mai întunecate şi mai apropiate spre coadă. Mici pete negre acoperă întreg corpul.

Şarpele boa ţinut în captivitate are nevoie de un vivariu mare,facut din lemn,sticla etc.. , luminat şi bine ventilat. Acest animal este un şarpe nocturn, îi place să se caţere, mai ales când este mic - aşa că puteţi pune câteva crengi în vivariu, îi place să stea in preajma apei – deci este esenţială existenţa unui vas cu apă, suficient de larg ca şarpele să se poată scufunda cu totul, mai ales când îşi schimbă pielea.

Provenind din zone tropicale, şerpilor boa le place căldura intensă: în timpul zilei menţineţi temperatura în vivariu între 30 şi 34 ˚C in zona calda si 27-28 in zona rece, iar noaptea coborâţi temperatura la 21-22˚C.

Un boa poate fi timid şi capricios, însă mâncatul rareori este o problemă. Şerpii lungi de până la 1 m trebuie hrăniţi cu unul sau doi şoareci de aproape aceeaşi grosime ca şarpele, la fiecare 5-7 zile. La lungimi de până la 2 m, şerpii boa trebuie să primească câte un şobolan, la fiecare 7-14 zile. Peste această lungime, adăugaţi la meniu un iepure, la fiecare 3-6 săptămâni. Asiguraţi-vă că şarpele are destulă apă proaspătă de băut.

Trionyx spiniferus

Este o specie de testoasa cu carapacea moale, una dintre cele mai mari specii de testoase din America de Nord. Atinge maturitatea sexuala la 8-10 ani si poate trai si 50 de ani. Are gatul foarte lung asa ca este recomandabil evitarea manipularii. Sunt agresive, si s-au inregistrat si cazuri de canibalism.

Cameleonul

GENERALITATI

Soparla exotica care si-a castigat notorietatea datorita capacitatii de a-si schimba culoarea pielii, a devenit in ultimele decenii un animal de companie ravnit si extrem de indragit. Desi achizitionarea unui cameleon este considerata, inca, o extravaganta, o data cu trecerea timpului aceste animalute au devenit din ce in ce mai populare in randul detinatorilor de animale de companie. Exista peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumatate din acestea traind cu predilectie in insula Madagascar (Africa). Restul traiesc in Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), in Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), in insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atat in Africa, cat si Europa. Istoria lor este neclara. Raspandirea lor se pare ca s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla in emisfera sudica a planetei, cand s-au separat Africa, India si Madagascar, in timpul Jurasicului si Cretacicului.

ACHIZITIONAREA
La achizitionarea unui cameleon trebuie respectate acelesi conditii ca si in cazul altor specii exotice. Este ideal sa achizitionati un exemplar tanar si asigurati-va ca animalutul s-a nascut in captivitate intrucat acesta se va adapta mai usor la noile conditii de viata. Inainte de achizitionarea unui cameleon dobanditi minime informatii cu privire la ingrijirea si bolile mai frecvente ale acestuia. Este un animalut care se adapteaza foarte usor la viata intr-un apartament, daca-i sunt create conditii similare celor naturale. Nu sunt recomandate persoanelor comode, fara timp liber intrucat cameleonii necesita mult timp pentru ingrijire si multa afectiune.

ASPECTUL EXTERIOR SI DIMENSIUNILE
Adultul de cameleon prezinta o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorita adaptarii la viata arboricola si la vanatoarea de insecte, corpul sau este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecinta a stilului de viata sunt si picioarele zigodactile (singura specie de soparle care prezinta aceasta caracteristica) care prezinta degetele orientate doua cate doua in laturi opuse, formand un "cleste" care-i permite agatarea si catararea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionanta, putand ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decat cea a corpului, in situatiile in care hrana este situata la distanta. Miscarile ochilor sunt independente si realizeaza o rotatie de pana la 3600, caracteristici ce ii ofera posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viata.
Caracteristica care l-a facut atat de celebru este schimbarea culorii in diferite varietati: maron, verde, albastru, galben, rosu, negru si chiar alb. Aceasta capacitate reprezinta un sistem de comunicare, exprimand diferite atitudini, precum si dorinta de a se imperechea. Pielea isi schimba culoarea ca reactie la lumina, temperatura sau in functie de dispozitia animalutului. Este falsa afirmatia potrivit careia cameleonul isi schimba culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioara, transparenta se gasesc straturi de celule (cromatofori) in care se gasesc pigmenti rosii si galbeni. Sub aceste straturi se afla alte straturi de celule care reflecta lumina albastra si alba. Mai profund, se afla un alt strat de celule care contin melanina (pigment care se gaseste si in celulele umane). Lumina sau caldura emisa de razele solare, precum si reactiile chimice din interiorul organismului determina dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanta verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt usor contractate permitand trecerea luminii albastre. In cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbena, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocand astfel toata lumina albastra reflectata in straturile profunde.

ADAPOSTIREA
Dupa cum am mentionat anterior, cameleonul, in libertate, traieste in copaci si arbusti, dar este capabil sa alerge rapid daca este nevoit. Ca si spatiu de adapostire, de cele mai multe ori, este preferat un acvariu de capacitate mare (minim 25 litri). Pentru o viata armonioasa si sanatoasa, obligatoriu, trebuie respectate urmatoarele: - spatiul de locuit trebuie sa fie ingradit; - in acvariu trebuie introduse plante verzi, unele mai inalte (pentru catarare) si altele mai joase; - pe podea se pune gazon artificial sau nisip; - ventilatia este un factor important; - cameleonul are nevoie de temperatura constanta si o sursa de iluminare, astfel ca la nivelul plafonului adapostului trebuie montata o lampa; lumina are rol si in termoreglarea organismului; - in interiorul adapostului se vor introduce vase speciale pentru apa si mancare, care vor fi igienizate zilnic; - ideal este sa montati un sistem de miscare a apei, deoarece cameleonului nu-i place apa statuta; - adapostul trebuie curatat saptamanal. Resturile alimentare se indeparteaza la sfarsitul fiecarei zile.

HRANIREA
In mediul natural, cameleonii se hranesc cu o larga varietate de nevertebrate, pasari mici, soparle, insecte si oua ale altor vietuitoare. Este de preferat sa se gasesca o solutie in vederea oferirii aceluiasi tip de alimentatie si in captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esentiala. Dupa cum intuiti, exista si diete speciale pentru cameleoni in petshop-uri, dar veti avea surpriza sa constatati ca sunt "un pic cam scumpe". Ar fi ideal sa-i oferiti posibilitatea de a-si petrece cateva ore pe saptamana in aer liber, timp in care poate vana insecte, in voie. Atentie la vegetatia care ar putea fi tratata (stropita cu insecticide). Suplimentele de vitamine si minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasa si o viata sanatoasa. Apa este un element esential in viata cameleonului. O singura zi fara un aport necesar de apa poate produce o deshidratare severa.

ASPECTE PARTICULARE
Cameleonii ating maturitatea in jurul varstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o data la doi ani. Imperecherea are loc in luna ianuarie sau februarie, avand loc 3-4 imperecheri pe zi. Depunerea oualor se produce in luna martie intr-o groapa pe care cameleonul si-o sapa singur. Clocirea dureaza in medie 10 luni.

BOLI SI AFECTIUNI CURENTE
Cameleonii sunt destul de rezistenti, dar cand se imbolnavesc, sansele de insanatosire sunt de cele mai multe ori reduse. Ca si in cazul altor animale exotice crescute in captivitate, cameleonii sunt usor stresabili, fapt ce poate antrena grave probleme de sanatate. Primele semne de suferinta sunt reprezentate de apatie, letargie si diminuarea sau chiar lipsa apetitului. Daca semnalati aceste simptome la cameleonul dumneavoastra prezentati-va din prima zi la medicul veterinar. In caz contrar, starea lui se poate agrava rapid existand posibilitatea ca medicul sa nu-l mai poata salva. Un alt simptom semnalat de catre proprietari este dificultatea in mers care poate fi consecinta unor probleme nutritionale, a structurii osoase sau a temperaturii ambientale scazute.
Speranta de supravietuire este de peste 10 ani.

Pitonul indian(Python molurus)

TAXONOMIE: Familia Pythonidae, genul Python

ORIGINE: Pakistan, India, Sri Lanka, Nepal, Bangladesh, Myanmar, China, Hong Kong, Thailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia, Malaezia, Indonezia

DESCRIERE: Sarpe neveninos, constrictor, cap plat cu narile mari si orientate in sus, ochi mici cu pupile verticale, solzi netezi si luciosi, pinteni anali de o parte si de alta a cloacei

CULORI: Fond albicios sau galbui cu pete rectangulare variind in culoare de la galben pana la maro inchis

DIMENSIUNIi: 450-600cm; 45-90kg

SPERANTA DE VIATA: 25 ani si peste

TEMPERAMENTt: Nerecomandat pentru incepatori, relativ docil, dar foarte agresiv cand se hraneste, periculos datorita imprevizibilitatii, marimii si fortei fizice foarte mari

Sarpele de lapte(Lampropeltis triangulum)

GENERALITATI
ORIGINE: America de Nord si Sud
DESCRIERE: Sarpe neveninos, corp masiv si robust, solzi luciosi si stralucitori.
CULORI: Benzi galbene, negre si rosii. Mimeaza coloritul sarpelui coral (sarpe foarte veninos) insa benzile negre sunt situate langa cele rosii (pe cand la sarpele coral bezinele galbene sunt situate langa cele rosii). In captivitate au aparut numeroase alte varietati de culoare. Sunt serpi constrictori sufocandu-si prada inainte de a o manca. Preocuparea in ingrijirea acestor serpi trebuie sa fie aceea de a le construi un habitat cat mai aproape de cel natural.

AMENAJAREA UNUI TERARIU.TEMPERATURA SI UMIDITATEA
Asigurarea unei incinte este vitala. Serpii regali sunt celebri pentru abilitatea lor de a se strecura printre spatii incredibil de mici. Asigurati-va ca aveti o incinta prevazuta cu un capac ferm inchis. Puii pot fi tinuti in terarii cu volum de 45 de litri insa adultii vor fi tinuti in terarii mult mai mari de pana la 250 de litri. Ei sunt foarte activi si au nevoie de spatiu ca sa se intinda si sa se miste. Terariul trebuie sa contina cateva "ascunzatori". In acest sens se pot folosi ghivece rasturnate, jumatati de nuca de cocos sau chiar cutii de carton. Puteti include si pietre si crengi de copac. Ca si in cazul altor reptile, temperatura si umiditatea habitatului serpilor sunt foarte importante pentru sanatatea lor. Serpii regali au nevoie de o temperatura de 24-30 C in timpul zilei si 21-23 C in timpul noptii. Ideal este sa plasati o sursa de caldura sub jumatate din terariul sarpelui. ESTE O SPECIE RECOMANDATA INCEPATORILOR!!!

Lygodactylus williamsi (William's Dwarf Gecko )

RASPANDIRE
Tanzania,padurea Kimboza

DESCRIPTIE
A fost descoperit in anul 1950 de bilologul Williams .In natura acesti gecko arboreali albastru-verzui pot fi gasiti doar in mica padure tropicala din Tanzania,Kimboza.Ei au fost introdusi de curand in randul terariistilor de putin timp datorita defrisarilor,dar sunt inca rari insa tot mai multi crescatori inmultesc aceasta speci insa va mai trece ceva timp pana cand se vor gasi in majoritatea pet shopurilor, adultii pot ajunge la o lungime de 6-10 cm destul de mici dar frumosi .

SEXAREA
Masculii au o culoare albastra in timp ce femelele au un verde intunecat ,tineri masculi pot fi confundati cu femelele deoarece au aceeasi culoare verzuie. Amandoua sexele (mascul si femela )au o culoare portocalie cu galben pe abdomen ,burta...ceea ce face sa arate spectaculos in combinatie cu culoare albastra respectiv verde .

DURATA DE VIATA
Nu se stie un numar exact de ani ,dar majoritate traisesc intre 3 si 10 ani

TEMPERATURA SI UMIDITATE
Temperatura intre 25 si 29 grade celsius iar umiditatea intre 50 si 80%.

MEDIUL DE CAPTIVIATE
Un terariu pe verticala cu multe plante si crengi ,in special bete de bambus masculii sunt teritoriali si trebuie tinuti separati sau intr-un teraiu mare cu multe ascunzisuri pt a nu se isca un ``razboi``.

INMULTIRE
In cateva saptamani ies 2-4 oua care sunt``lipite``sus la inaltime in terariu.Temperatura pentru oua intre 26-30 de grede celsius,nu trebuie puse in incubator,cel mai bine este sa fie lasate in terariu. Parintii nu sunt asa protectori,deci trebuie indepartati puii din terariu dupa ce eclozeaza pt a nu deveni masa pt parinti. Tinerii necesita UV si calciu.

ALIMENTATIE
Insecte si lacuste mici,calciu si vitamine .puii cu miere din flori (ceva de genu din cate am inteles) si vitamine .

Boa de smarald(Corallus caninus)

Acest sarpe se gaseste in America deSud:Columbia,Peru,Venezuela,Brazilia,Peru,Bolivia.

Este o specie care traieste marea majoritate in padurile din Amazon,este de culoare verde iar pe spate are un fel de zig zag de culoare alba ,care seamana cu niste smaralde .
Ei sunt ovovipari de la 2-15 oua ,juvenili au o culoare galbena portocalie pana la aproximativ un an cand apare culorea verde.Pot creste pana la 1,6-1,8m.Stau mai tot timpul in copaci agatati de crengi de unde poate prinde pasari mici si lilieci pe care le strang ca si alte specii de boa.
Pe langa faptul ca traieste majoritatea timpului in copaci este si un bun inotator.

Specimenele ce ajung in acest colt de Europa, sunt majoritatea WC (wild caught), ceea ca da nastere la o serie de probleme cum ar fi carantina, adaptarea la noul mediu, adaptarea la hrana ,etc....astfel ca trebuiesc abordati complet diferit de specimenele CB (Captive Born). Anual, prin conventii internationale, se reglementeaza si se controleaza acest comert.
Specia este nocturna si mananca strict o prada la 14 zile, pe timp de noapte (valabil la cei WC, caci la CB....comportamentul poate fi influentat in primii ani de viata),
Specia este foarte agresiva (putine sunt exceptiile...de regula docilitate relativa este intalnita la CB si CBB), au multi dinti de dimensiuni foarte mari (comparativ cu alti constrictori...dintii sunt chiar foarte mari), la cca. 1.5-2 cm. Specia are obiceiul de a musca...si de a nu da drumul prazii....o astfel de muscatura ducand la o hemoragie seriosa cu plagi adanci.
Specia este foarte rapida cand ataca. Retineti ca vaneaza pasari colibri si lilieci (pe care le prinde din zbor...detectandu-le cu fosele termoreceptor dispuse supralabial si infralabial....adica in zona superioara si inferioara a "gurii" ).
Specimenele se streseaza foarte usor ( nu trebuies deranjati ), refuzand a se hrani , consumandu-si astfel rezervele...ceea ce va face si mai greu detinerea sa ..in vederea unei reveniri ulterioare.
Maturitatea sexuala se atinge pe la varsta de 7 ani....cumulat cu dificultatile de crestere si detinere...rezulta pretul ridicat al speciei.

Broasca testoasa de Florida (Trachemys scripta)

Cunoscuta si sub denumirea de broasca testoasa cu tample rosii, broasca testoasa de Florida (Trachemys scripta) se gaseste printre primele preferinte ale iubitorilor de animalute exotice.

ORIGINE
Broasca testoasa de Florida isi are originile in regiunile subtropicale ale Americii Centrale si de Nord, intalnindu-se cu predilectie in Statele Unite si Mexic. Datorita admiratiei de care s-a bucurat din partea iubitorilor de animalute, broasca testoasa de Florida a ajuns sa fie raspandita pe intreg mapamondul.
Clasificarea
Clasa – Reptilia / Subclasa – Anapsida
Ordinul – Testudines / Subordinul – Cryptodira
Superfamilia – Testudinoidea / Familia – Emydidae / Subfamilia – Emydinae
Genul – Trachemys
Specia – Trachemys scripta

Au fost descrise patru subspecii ale broastei testoase de Florida:
Trachemys scripta scripta raspandita in Virginia, Alabama si Florida;
Trachemys scripta elegans raspandita in nordul Americii, Golful Mexic, California, Canada, Australia, Africa de Sud si Europa;
Trachemys scripta troostii se regaseste in America Centrala si de Nord;
Trachemys scripta gaigeae raspandita in Texas si in nord-estul Mexicului.

ACHIZITIONARE
Cel mai indicat este ca achizitionarea unei broscute testoase de Florida sa se faca din magazinele specializate, direct de la crescator sau de ce nu in urma unei adoptii. Ceea ce trebuie sa stiti inainte de procurarea unei astfel de minuni sunt minime informatii despre mediul ei de viata, ingrijire, comportament, modalitatea de hranire si cateva criterii de apreciere a starii de sanatate.
In alegerea unei broaste testoase de Florida trebuie sa luati in considerare mai multe aspecte. Analizati cu atentie mediul de viata al testosei si in principal, igiena acestuia. Nu achizitionati exemplare hiporeactive, care au tendinta de a sta cu membrele si capul retrase sub carapace, intrucat acest lucru poate fi un indiciu al starii de boala. Daca sesizati anumite pete, fisuri la nivelul carapacei sau al plastronului, evitati sa achizitionati animalutul.
Aveti in vedere ca broastele testoase, in general, nu se adreseaza persoanelor cu copiii sub 5 ani, intrucat broastele in urma urinarii pot elimina salmonele ce pot determina infectii severe copiilor. Orice semn de boala constatat va fi considerat un motiv pentru evitarea achizitionarii. Interesati-va de la crescator de regimul de viata, de alimentatie si de alte informatii care va pot fi utile.
Perioada de carantina la broastele testoase este de circa 30 zile, ceea ce inseamna ca daca mai dispuneti acasa de un exemplar este indicat ca pe aceasta perioada testoasele sa stea in spatii separate.
Aspectul exterior
Ca si in cazul altor testoase, corpul broastei testoase de Florida este protejat de „cutie” cornoasa, formata din carapace si plastron. Carapacea este putin aplatizata, cu placile asezate in randuri: un rand exterior concentric, doua laterale, semicirculare si unul median. Tesuturile de legatura dintre plastron si carapace confera mobilitate plastronului si lasa la partea anterioara o deschidere prin care ies capul, gatul si membrele anterioare si alta la cea posterioara prin care ies membrele posterioare si coada.
La broastele testoase de Florida tinere, carapacea este mai viu colorata in verde intens, cu striuri galbene, brune si negre. Pe masura ce testoasa inainteaza in varsta, carapacea ce inchide la culoare, devenind verde-brun inchis, cu reflexe violete. Intotdeauna, coloritul masculului este mai accentuat. Platronul este galben, cu pete negre.
Ceea ce o diferentiaza pe testoasa de Florida de alte testoase este prezenta unor pete de culoare de la portocaliu pana la rosu aprins, de-o parte si de alta a capului, la nivelul tamplelor. Exista posibilitatea ca unele exemplare sa nu prezinta aceste pete caracteristice. Capul, gatul si membrele sunt de culoare verde mai mult sau mai putin inchis, cu striatii rosii, brune, negre si galbene. Capul nici prea mare si nici prea mic este prevazut cu un bot triunghiular, fara cioc. Broasca testoasa de Florida prezinta in cavitatea bucala creste cornoase.
Membrele sunt musculoase si puternice, acoperite de o piele care formeaza pliuri pe fata interna a acestora. Membrele se termina cu degete unite printr-o membrana si gheare, incovoiate excentric. La masculi, ghearele de la membrele anterioare sunt mai ascutite, avand un rol bine determinat in timpul actului imperecherii, astfel ca prin intermediul lor, masculul se fixeaza de carapacea femelei.
Ambele sexe sunt prevazute cu coada, singura diferenta fiind ca la mascul aceasta este mai lunga si mai subtire.
Broasca testoasa de Florida este o testoasa de talie medie, putand atinge o greutate de 1,5-3 kg si o lungime de 18-30 cm la maturitate.
Comportamentul
Broastele testoase de Florida adora sa stea tolanite la soare. Pot fi vazute asezate pe busteni sau alte locuri disponibile deasupra apei, uneori si la mal, dar se vor refugia rapid in apa daca se simt amenintate. Broasca testoasa de Florida isi petrece un timp considerabil plutind, utilizandu-si gatul alungit ca si carma.
Broastele testoase de Florida sunt animalute timide, scufundandu-se rapid in cautarea unui loc sigur. Cu toate acestea, ele sunt si la fel de curioase.
Broasca testoasa de Florida este un animalut diurn, efectuandu-si activitatile cu predilectie in timpul zilei.

HABITAT
In libertate, prefera sa traiasca in lacurile putin adanci si cu multa vegetatie. Ele pot fi regasite in raurile cu curgere lenta, mlastini, iazuri si golfuri, curentii de apa fiind evitati. Broasca testoasa de Florida isi petrece majoritatea timpului in apa. Cu toate acestea, are nevoie si de locuri uscate pe care sa se retraga (un bustean, o piatra) si de mult soare, soarele fiind esential pentru mentinerea in bune conditii a carapacei.
Hranirea
In libertate, broasca testoasa de Florida are o alimentatie diversificata in functie de varsta. Tineretul se hraneste cu pestisori, larve de insecte, insecte acvatice, mormoloci, crustacee si cu animalute de talie mica, acvatice sau terestre. Adultele consuma si o cantitate insemnata din vegetatia acvatica. Desi nu va va veni sa credeti, broasca testoasa de Florida consuma si starvuri, chiar daca in cantitati reduse.
In captivitate, la tinerete, broasca testoasa de Florida are o alimentatie aproape exclusiv carnata, urmand ca la maturitate sa inceapa sa consume si vegetale. Sunt innebunite dupa carnea de pui sau de vita, cruda sau fiarta, salata, pulpa de fructe, dar se vor multumi si cu granulele special concepute pentru ele pe care le gasiti in pet shop-uri.
Aspecte particulare

REPRODUCERE
Maturitatea sexuala se produce mai rapid la masculi in comparatie cu femelele; astfel, la femele se produce in jurul varstei de 5-7 ani, in timp ce la mascul la aproximativ 2-3 ani de viata.
Imperecherea se produce numai in apa. Masculul se prinde cu ghearele membrelor anterioare de caraparea femelei, isi incolaceste coada sub aceasta si abordeaza o pozitie verticala dupa intromisiunea penisului. Actul sexual dureaza, de regula, intre 10-20 minute si se produce, de regula, in lunile martie-iulie, cu aparitia puilor in iunie-iulie;
Dupa monta, femela paraseste iazul in cautarea unei zone insorite cu sol nisipos in care sa-si poata construi cuibul, depune ouale, iar dupa o incubatie de 65-75 zile, in conditii favorabile, din oua eclozioneaza puii.
Puii au crestere rapida in primele luni de viata, urmand ca apoi aceasta sa fie mai lenta.
Hibernarea
In libertate, broasca testoasa cu tample rosii intra in hibernare in jurului lunii octombrie, cand temperaturile scad sub 100C. Cand temperaturile cresc, testoasa de Florida isi intrerupe hibernarea si isi reia activitatea.
Uniunea Europeana, prin legea 338/97, interzice importul broastelor testoase de Florida, datorita impactului lor asupra speciilor locale.
Speranta de viata a broastei testoase de Florida, in libertate, este de pana la 20-22 ani, iar in captivitate, in conditii bune de viata, si pana la 35-40 ani.

Sarpele de porumb

Serpii pot fi animale de companie fascinante si prin contacte si apropieri repetate pot deveni chiar blanzi. Cu toate acestea serpii nu sunt animale de companie pentru oricine. Ei au cerinte de ingrijire unice si ar trebui achizitionati numai de persoane care stiu exact ce inseamna un astfel de angajament. Multi serpi cresc foarte mari devenind astfel periculosi si de aceea fiecare detinator ar trebui sa se informeze atent si in detaliu inainte de a proceda la achizitionarea unuia.

Exista mai multe specii de serpi care pot fi tinuti ca animale de companie, unele dintre ele fiind mai potrivite pentru asa ceva decat altele. Diferitele specii au diferite necesitati de ingrijire in ceea ce priveste hrana si habitatul in care traiesc. Indiferent de tipul de sarpe ales, trebuie sa procurati o incinta sigura din care sarpele nu are cum sa evadeze. Ei pot fi foarte perseverenti in a cauta sa iasa asa ca asigurati-va ca incinta respectiva se inchide perfect si nu poate fi deschisa, de asemenea ca nu prezinta gauri sau fisuri prin care sarpele sa se poata strecura afara.

Serpii capturati din natura sunt mult mai expusi la stres si diverse afectiuni si de asemenea mult mai greu de imblanzit. Trebuie sa aveti in vedere faptul ca nici un sarpe nu este vegetarian, deci va trebui sa-i hraniti cu materie animala. Unii pot fi hraniti cu soareci sau chiar cu iepuri (daca sunt mari), altii au nevoie de peste sau diverse insecte. Ideal este sa fie hraniti cu hrana deja moarta, intrucat hrana vie ii poate rani.

Pentru incepatori cele mai potrivite specii pot fi: sarpele regal (Lampropeltis getulus), sarpele de porumb (Panterophis/Elaphe guttatus/guttata) sau pitonul bila (Python regius). Aceste tipuri de serpi sunt mai blande, iar cerintele lor de ingrijire nu sunt foarte complicate. Dimensiunile lor nu sunt foarte mari, in general ajungand pana la 1,5m si uneori pana la 2m.
Ingrijirea unui sarpe reprezinta un angajament pe termen lung intrucat sarpele regal si sarpele corn pot trai chiar si 20 de ani, pe cand pitonul bila poate atinge chiar venerabila varsta de 40 de ani. Pitonii bila pot uneori intra in “greva foamei” refuzand sa manance chiar si pentru luni de zile. De aceea, inainte sa achizitionati un piton bila, si un sarpe in general, asigurati-va ca este nascut in captivitate si obisnuit sa manance prada moarta. Serpii care sunt foarte mari, agresivi si periculosi sunt anacondele si pitonii reticulati. Acestia nu sunt recomandati ca animale de companie. Serpii veninosi trebuie ocoliti datorita pricolului pe care il prezinta la adresa stapanului si a altor oameni in cazul in care reusesc sa evadeze.

Recomandam ca achizitionarea unui sarpe sa se faca de la crescatori sau pet shopuri unde sa putem inspecta curatenia spatiilor si a animalelor, precum si sanatatea acestora. Cele mai importante aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere cand examinam un sarpe pe care dorim sa-l achizitionam sunt urmatoarele:
- un corp ferm si rotund;
- ochi limpezi, fara secretii
- absenta capuselor sau a urmelor lasate de acestea;
- respiratie lina, cu gura inchisa;
- o culoare roz uniforma in interiorul gurii;
- pilele stralucitoare, fara rani, cruste sau portiuni inflamate;
- miscari line, fara tremuraturi.

Un sarpe abia achizitionat s-ar putea sa nu fie foarte bland, insa odata obisnuit cu manipulari delicate va deveni. Un sarpe stresat si agitat isi va undui corpul in aer incercand sa scape din mana dumneavoastra, dar majoritatea serpilor regali se vor linisti curand si se vor incolaci delicat in jurul bratului.

Pentru Corn snake de 50 cm, terariul poate avea 80 cm X60 cm X 50 cm. Acest terariu va fi util pana la marimea sarpelui de 1 m,chiar 1.2m. Se poate face si unul mai mic , dar creste destul de repede (daca il ingrijesti cum trebuie) si ar fi nerentabil sa se tot schimbe terariul la cate 6 luni. In cele din urma, ar fi indicat sa ajunga la dimensiunea terariului de 1.2 mX 0.6 m X 0.6.
Corn snake este diurn. Teoretic Uv 5.0 au nevoie insa....din cele observate nu ar strica si speciilor nocturne, caci s-a observat expunerea acestor specii la UV pt perioade scurte a unor portiuni de corp. UV-urile sunt vitale, in special femelelor gestante, indiferent de specie.
Are nevoie de un bec spot intr-un capat al terariului si un sistem de incalzire pe timp de noapte, ce nu degaja lumina.
In nici un caz nu se vor folosi insecte pentru hranirea lor (mai ales Blaptica)!!! Cantitatea ridicata de chitina nu ii face potriviti pt serpi (nici macar pt. cei insectivori). Harana standard sunt pinky si fuzzy, ulterior soareci albi.

Pandinus imperator

Scorpionul Imperial (Pandinus Imperator) este una dintre cele mai mari specii de scorpion de pe glob - la maturitate, un exemplar poate atinge dimensiunea de 20 de centimetri. Pandinus Imperator este originar din pădurile tropicale din vestul Africii. Cele mai multe exemplare capturate din natură provin din Togo şi Ghana. Numai în doi ani (1995-1996), peste 100.000 de exemplare au fost capturate şi exportate din aceste două ţări. Din acest motiv, Scorpionul Imperial a fost inclus în lista speciilor care nu pot fi comercializate decât cu acte de provenienţă din crescătorie.

Vedetă a terariilor

În mediul său natural, ca de altfel mai toţi scorpionii, Pandinus Imperator trăieşte în scorburi sau în ascunzători pe care le sapă sub pietre sau sub pământ. Uneori, tunelurile pe care le sapă ajung la adâncimi de 60 de centimetri. Scorpionul Imperial părăseşte adăpostul doar pentru a vâna sau pentru a se împerechea.

Datorită aspectului şi temperamentului său mai puţin agresiv, Pandinus Imperator este o specie foarte apreciată în străinătate, pe post de animal de hobby. „În România sunt destul de puţini oameni care au scorpioni acasă. Nu este genul de animal cu care să te poţi juca, să-l poţi ţine des în mână, să-l mângâi, dar arată foarte frumos într-un terariu şi este unul dintre cei mai mari scorpioni de pe glob”, spune Dan Purcaru, proprietarul unui asemenea scorpion. În general, Scorpionul Imperial este destul de timid şi de docil. Este una dintre speciile care pot fi manipulate, deşi nu este recomandat acest lucru. Exemplarele capturate direct din natură sunt mai agresive decât cele de crescătorie. „În ciuda dimensiunilor sale, Scorpionul Imperial nu are un venin periculos pentru om. Înţepătura este dureroasă, locul se poate umfla, dar, exceptând persoanele alergice, înţepătura nu prezintă pericol pentru viaţa omului”, precizează Purcaru.

Nu este un scorpion agresiv. Preferă să se retragă, dacă este posibil, din faţa adversarului. Dacă este forţat să se apere, se postează cu faţa la agresor, cu cleştii deschişi şi cu coada arcuită pe spinare. Rareori îşi foloseşte veninul pentru a se apăra sau pentru a vâna. Preferă să se folosească de cleştii puternici, a căror strânsoare este de temut. Se apreciază că veninul acestei specii de scorpion nu este cu mult mai puternic decât cel al unei viespi. Scorpionul Imperial are aspectul unui tanc de luptă, dar este destul de fragil. Din acest motiv, mânuirea lui trebuie făcută cu atenţie. Căderea lui pe pardoseală, chiar de la înălţimi relativ mici, poate fi extrem de periculoasă pentru viaţa acestui companion. Corpul lui este colorat în negru, cu reflexe albăstrui sau verzui. În captivitate, speranţa de viaţă a Scorpionilor Imperiali este de opt ani.



Întreţinerea în captivitate

„Scorpionul Imperial nu este foarte dificil de ţinut în captivitate. Are nevoie de un terariu relativ spaţios şi de o umiditate ridicată în terariu, de 75-80%, fiind o specie tropicală. O dată pe zi sau o dată la două zile, solul trebuie stropit cu apă călduţă. În terariu trebuie păstrată o temperatură destul de ridicată, 26-30 de grade Celsius, în timpul zilei. Noaptea, temperatura poate coborî la 20-22 de grade Celsius. În terariu trebuie amplasate crengi, scorburi sau roci sub care să se poată ascunde. Scorpionul Imperial este destul de timid şi lumina prea puternică îl deranjează”, a precizat Dan Purcaru, proprietar al unui asemenea scorpion. Dieta Scorpionului Imperial este bazată în special pe insecte, deşi în mediul său natural se poate hrăni şi cu rozătoare mici, şopârle mici şi chiar cu păsări. „Nu este foarte dificil să hrăneşti un Scorpion Imperial. Vara se pot prinde diverse insecte: lăcuste, greieri, cosaşi. Eu îl hrănesc, în principal, cu viermi de tărâţe, Tenebrio”, mărturiseşte Purcaru. Spre deosebire de alte specii de scorpioni, Pandinus Imperator este destul de sociabil şi cu alte exemplare din specia sa. În acelaşi terariu pot fi ţinute mai multe exemplare din această specie, doar că terariul trebuie să fie mai spaţios. Trebuie să existe şi suficiente refugii, astfel încât scorpionii să nu intre în conflict din lipsă de spaţiu. Femelele gestante sau cele care au pui trebuie separate de grup. În aceste situaţii, devin foarte agresive şi nu tolerează prezenţa altor scorpioni.

Androctonus australis

Acest scorpion este considerat unul dintre cele mai veninoase specii cunoscute. Nu exista anti-venin disponibil iar moartea poate surveni in doua ore. Nu este recomandat sub nici o forma sa manuiti acest scorpion, si asigurati-va ca nu poate scapa din terariu. O specie care nu este recomandata incepatorilor si care nu se adreseaza decat celor cu experienta. Aceasta specie poate fi recunoscuta dupa culoarea maro inchis spre negru a acului, trasatura unica intre scorpionii cu coada groasa. Atata timp cat nu este agitat sau stresat aceasta specie este relativ calma. Avand in vedere ca dintre toate speciile de scorpioni Androctonus australis este responsabil pentru cele mai multe fatalitati umane! Nu exista un motiv intemeiat sa tineti aceasta specie decat daca sunteti un colectionar inrait. Este o specie care trebuie tratata cu respectul cuvenit iar incepatorii ar face bine sa evite o achizitie necugetata.

Habitat: Deserturile din nordul Africii
Tip: Specie terestra
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari.
Marime adulta: 6-8 cm.
Rata de crestere: Inceata
Temperatura: 23-26 C
Umiditate: 65-70%. Adultii pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Calm dar agresiv cand este agitat.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Adaugati un substrat de nisip, pamant la care puteti adauga pietre sau scoarta drept refugiu.

Hadogenes troglodytes

Probabil cel mai lung scorpion din lume, Hadogenes troglodytes este o specie atat pentru incepatori sau avansati. Este o specie mare, cu o durata lunga de viata, diferita de orice alta specie de scorpion. Corpul sau este gandit sa intre in orice crapatura sau crevasa din stanci sau pietre. Este o specie care nu va intepa decat extrem de rar dar care mai degraba se va apara cu clestii. Acesti scorpioni au multe varaiatii in colorit si sunt o specie extrem de dorita si de cautata in hobby.

Habitat: Sudul Africii
Tip: Specie terestra
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 14-19 cm.
Rata de crestere: Inceata.
Temperatura: 24-30 C.
Umiditate: 70-75%. Adultii pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Semi-agresiv si nervos.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Adaugati un substrat de nisip, pamant la care puteti adauga pietre sau scoarta drept refugiu.

Heterometrus longimanus

Acesti scorpioni sunt o specie buna pentru incepatorul care doreste ceva mai agresiv decat Pandinus imperator (Emperor Scorpion) . Asemanatori cu acesta din urma in colorit si chiar in forma, Heterometrus longimanus au o culoare maro inchis spre neagru, cu o nuanta de verde sau albastru sub anumite conditii de iluminare.
Sunt scorpioni rezistenti si se poate incerca tinerea mai multor specimene in acelasi terariu dar acest lucru nu este recomandat. Speciile din genul Heterometrus sunt foarte similare in multe privinte si scorpionii sunt foarte asemanatori si ca necesitati si ca aspect deci datele furnizate sunt aplicabile majoritatii subspeciilor din acest gen.In concluzie acesti scorpioni sunt mari, atractivi care circula in mod frecvent in acest hobby.

Habitat: Padurile asiatice tropicale, din India pana in Indonezia
Tip: Specie terestra, sapa in functie de substrat.
Dieta:Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 9-13 cm.
Rata de crestere: Medie.
Temperatura: 24-32 C.
Umiditate: 78-82%. Adultii pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Semi-docil si nervos.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Adaugati un substrat de pamant/turba la care puteti adauga pietre sau scoarta drept refugiu.

Avicularia avicularia

O specie comuna, docila dar destul de rapida. Este printre putinele specii de tarantule care pot fi tinute impreuna. Necesita o umiditate mai mare decat majoritatea speciilor ceea ce face ventilatia si aerisirea foarte importanta. Datorita umezelii ridicate o atentie deosebita trebuie acordata parazitilor si mucegaiului din terariu care pot provoca moartea tarantulei.

Habitat: Regiunile tropicale din Brazilia, Trinidad, Guyana, Surinam, Venezuela si bazinul amazonian.
Tip: specie arboricola
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 11-12 cm
Rata de crestere: Medie
Temperatura: 23-30 C.
Umiditate: 78-82%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Docil si activ.
Terariu: In functie de numarul de tarantule trebuie ajustata si dimensiunea terariului. Daca sunt crescute in comun trebuie sa asigurati multe ascunzatori. Canibalismul ar trebui sa fie redus, mai ales daca tarantulele au dimensiuni similare.Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii pentru a oferi o baza pentru panze.

Chromatopelma cyaneopubescens

Este una dintre cele mai frumoase specii de tarantule din lume. Picioarele acesteia sunt de un albastru metalic, o carapace albastru-verzuie si un abdomen de un portocaliu aprins. Putine alte specii pot concura cu un astfel de colorit. De fapt insasi denumirea genului Chromatopelma provine din cuvantul grecesc ‘Chroma’, adica ‘culoare’. Este in continuare un mister de ce aceasta specie poseda astfel de culori izbitoare desi s-a sugerat ca acest colorit tipator ar putea avea un rol de avertizare pentru posibili pradatori. Este o specie usor de tinut in captivitate, cu o toleranta ridicata fata de niveluri scazute atat de temperatura cat si de umezeala. Datorita panzei pe care o tes atat vertical cat si orizontal multi specialisti inca dezbat daca aceasta specie este terestra sau arboricola. In primavara lui 2002 arahnologul Rick C.West a intreprins o calatorie in Venezuela pentru a afla mai multe despre habitatul acestei tarantule misterioase. A gasit panze mari tesute pe teren nisipos in apropierea vegetatiei, concluzia fiind ca aceste panze mari servesc asigurarii unei ascunzatori in terenul miscator al vegetatiei si al dunelor de nisip. In concluzie aceste tarantule sunt o specie fascinanta, minunata pentru orice pasionat de invertebrate.

Habitat: deserturile din nordul Venezuelei.
Tip: Specie terestra.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari.
Marime adulta: 10-12 cm.
Rata de crestere: Medie.
Temperatura: 21-29 C.
Umiditate: 65-75%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Semi-docil si nervos.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient la care puteti adauga nisip. Ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn,sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare si ca baza pentru panze

Theraphosa blondi

Este una dintre cele mai dorite si mai mari tarantule din lume. Parerile sunt impartite daca blondi este cea mai mare tarantula din lume sau apophysis. Este un paianjen imens, cu specimene ce ating 32.5 cm in intinderea picioarelor. In salbaticie sunt gasiti in pamant in galerii de pana la 60 cm in sol. Cum majoritatea oamenilor nu ii pot oferi o asemenea adancime de substrat, si cum majoritatea oamenilor vor sa isi poata si observa tarantula, 10-20 de cm de substrat sunt suficienti. Aceasta specie este relativ agresiva cu perisori urticanti extrem de iritanti. Nu este o specie pentru incepatori. Theraphosa blondi este foarte greu de inmultit in captivitate, deci foarte rare! Este o tarantule ce nu poate lipsi dintr-o colectie serioasa!

Habitat: Venezuela.
Tip: Specie sapatoare.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece sau un soarece adult.
Marime adulta: 22.5-32.5cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: in jur de 27 C.
Umiditate: 75-80%.
Temperament: Semi-agresiv si nervos.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient. Nu sunt necesare decoratii, dar puteti adauga o scoarta sau un bustean.

Pterinochilus murinus

Pterinochilus murinus (Red Colour Form) poate fi descrisa ca cea mai rapida si defensiva specie din hobby, va intra in pozitia defensiva doar atingand ceva din terariu! Este o tarantula foarte atractiva, ea avand niste modele foarte frumoase pe abdomen si torace. Acesta specie tese foarte foarte multa panza construindu-si tunele la nivelul solului extraordinar de frumoase. Acesti paianjeni nu trebuie manipulati deoarece vor musca mai mult ca sigur daca nu ai experienta si au veninul mai potent decat majoritatea speciilor!

Habitat: Africa.
Tip: Specie semi-arboricola.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 12.5-15 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 24-30 C.
Umiditate: 70-75%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Foarte agresiva.
Terariu: Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii pentru a oferi o baza pentru panze.

Haplopelma lividum

Haplopelma Lividum este una dintre cele mai frumoase si mai agresive tarantule din hobby. Tarantula poate parea complet neagra la prima vedere, dar pusa sub o lumina adecvata aceasta specie arata un colorit albastru pe tot corpul. Sunt tarantule foarte populare dar nu sunt o specie de incepatori. Este o specie foarte iute si foarte agresiva inca de la o dimensiune redusa. O specie rara in salbaticie dar tot mai populara in captivitate, aceste tarantule tes panze mari desi isi petrec majoritatea timpului in ascunzatoarea lor. O specie uimitoare pentru cei ce au curajul sa o tina.

Habitat: Mianmar, Tailanda, Laos, Vietnam, Cambodgia.
Tip: Specie sapatoare.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari.
Marime adulta: 10-13 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 27-32 C.
Umiditate: 78-82%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Agresiv si nervos.
Terariu:I naltimea este la fel de importanta ca lungimea. Substrat de pamant/turba. Adaugati scoarta sau un lemn pentru decor dar lasati loc liber pentru ascunzis.

Lasiodora parahybana

Una dintre cele mai mari specii de tarantule din lume. Aceasta specie este activa si robusta. Este una dintre speciile cu o rata de crestere rapida, atingand o dimensiune de pana la 15 cm intr-un singur an. Este una dintre speciile care nu refuza mai niciodata hrana. Este totodata una dintre speciile cele mai prolifice producand pana la 2000 de puisori deodata. Nu este o specie care sa teasa multa panza si nici nu se ingroapa des in gauri, facandu-le o specie excelenta de ‘display’. Este tarantula ideala pentru crescatorii medii spre avansati si trebuie inclusa in orice colectie serioasa.

Habitat: Padurile tropicale din estul Braziliei.
Tip: Specie terestra
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece sau un soarece adult.
Marime adulta: 19-25 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 24-29 C.
Umiditate: 78-82%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Semi-agresiv si activ.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient iar ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare.

Megaphobema robustum

Este o tarantula foarte frumoasa, mare si deosebita. O specie foarte populara printre colectionarii avansati, aceste tarantule pot reprezenta o achizitie scumpa. Cunoscuta pentru pozitiile defensive neobisnuite, este o specie care va arunca perisori urticanti si va incerca sa muste. Ceea ce este neobisnuit este ca isi va intinde picioarele si isi va legana corpul in sus si in jos incercand sa isi intimideze atacatorul. Daca asta nu este destul tarantula va incepe sa se roteasca in timp ce loveste in jur cu picioarele pentru a lovi pradatorul cu spini ascutiti de pe picioarele din spate. Megaphobema robustum este o specie ca nici o alta.Traieste in padurile tropicale din Columbia, cat si nordul si sudul Braziliei.

Poecilotheria ornata

Poecilotheria ornata impreuna cu Poecilotheria rufilata sunt cele mai mari Poecilotherii, de fapt sunt cele mai mari tarantule arboricole din lume! La fel ca restul Poecilotheriilor, se crede ca au un venin mult mai potent decat cel al altor specii. Au o viteza fulgeratoare si pot fi agresive. Aceasta viteza combinata cu muscatura extrem de dureroasa fac din ele o alegere foarte proasta pentru un incepator dar o prezenta extraordinara in orice colectie!

Habitat: Sri Lanka.
Tip: Specie arboricola.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 20-22.5 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 25-30 C.
Umiditate: 75-80%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: agresiva si foarte rapida.
Terariu: Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii, etc.

Brachypelma albopilosum

O specie ideala pentru incepatori datorita dimensiunii mari si temperamentului docil. La prima vedere pare o simpla tarantula maronie, dar de aproape se pot observa perii aurii care ii acopera corpul si culoarea de un maroniu inchis a picioarelor ce contrasteaza cu abdomenul de culoarea bronzului. Asa cum spune si numele perisorii acestei tarantule par creti. O specie rezistenta si trainica, care datorita temperamentului docil poate fi manuita. Nu este recomandata manuirea frecventa a tarantulei datorita riscului de a scapa tarantula care poate suferi astfel o ruptura fatala a abdomenului. Aceasta tarantula pare a avea mai multa personalitate decat alte specii de incepatori si poate deveni cu usurinta una din favoritele colectiei tale.

Habitat: Regiunile montane din america Centrala
Tip: Specie terestra.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece sau un soarece adult.
Marime adulta: 12-14 cm.
Rata de crestere: Inceata.
Temperatura: 21-30 C.
Umiditate: 75-80%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Docil si calm.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea.Un substrat de pamant/turba este suficient iar ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn , sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare.

Brachypelma smithi

Printre cele mai populare specii din acest hobby, aceasta specie a fost colectata incepand cu anii ‘70-’80. Descoperita de un colectionar numit H.H.Smith in 1888 a fost printre primele specii din hobby, fiind folosita ca recuzita in multe filme. Este una dintre cele mai longevive specii, femelele traind pana la 30 de ani, un avantaj clar fata de alte specii de tarantule. Datorita temperamentui bland, coloritului viu, marimii si a longevitatii este lesne de inteles de ce aceasta tarantula este asa populara printre pasionatii acestui hobby.

Habitat: Mexic
Tip: Specie terestra
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece sau un soarece adult.
Marime adulta:12-14 cm.
Rata de crestere: Inceata.
Temperatura: 21-32 C.
Umiditate: 75-80%.Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Docil si calm.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient iar ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn , sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare.

Brachypelma boehmei

Denumire stiintifica: Brachypelma boehmei
Denumire populara: Mexican Fireleg
Este o tarantula ideala pentru incepatori deoarece are un comportament docil, ajungand la o dimensiune relativ mare.
Sunt catalogate ca fiind tarantule rezistente si usor de intretinut.
Locatie: Sudvestul Mexicului, la sud de Colima
Habitat: Pamant umed moderat
Dimensiuni: Tarantula medie, atingand la maturitate dimensiuni intre 13 - 15 cm legspan
Temperament: De obicei sunt docile si greoaie, aruncand insa si par urticant in momentul in care se simt amenintate.
Tip: Terestra
Temperatura: intre 23-26 C
Umiditate: 65-70%
Mancare: Orice gandac,vierme,etc ce nu a fost expus la vreun fel de pesticide

Grammostola rosea

Una dintre speciile cele mai des importate in comert, este o combinatie intre o specie relativ mare dar totodata docila si rezistenta. Este o specie care prezinta doua faze de colorit: una cu un colorit maroniu cu peri roz si o carapace roz, iar cealalta are peri rosii pe tot corpul. Aceasta specie este intruchiparea tarantulei destinata incepatorilor in acest hobby.

Habitat: Bolivia, Chile, Argentina.
Tip: Specie terestra.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 12-14 cm.
Rata de crestere: Inceata.
Temperatura: 21-30 C.
Umiditate: 75-80%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Docil si calm.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient iar ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn ,sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare.

Psalmopoeus irminia

Psalmopeus irminia este una dintre cele mai frumoase specii arboricole. Pentru multi aceste tarantule sunt comoara colectiei lor. Aceasta tarantula este neagra ca taciunele si are dungi de un portocaliu intens pe picioare, trasatura specifica acestei specii. O specie destinata crescatorilor cu experienta, deoarece sunt rapide si agresive. Sunt o prezenta necesara in orice colectie.

Habitat: Venezuela.
Tip: Specie arboricola.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 15 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 24-30 C.
Umiditate: 78-82%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: agresiva.
Terariu: Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii pentru a oferi o baza pentru panze.

Acanthoscurria geniculata

O specie relativ noua in hobby cu un colorit splendid si un apetit vorace. Aceasta tarantula este o specie terestra de dimensiuni relativ mari, agresiva, dar care atunci cand este deranjata prefera sa arunce perisori urticanti in loc sa muste. Din aceasta cauza este bine sa fiti atenti cand ii deschideti terariul deoarece perisorii va pot provoca o reactie iritanta. Datorita combinatiei de colorit si dimensiune poate fi o specie scumpa, dar pretul este pe deplin meritat. O specie care nu se ingroapa si nu tese multa panza, A.geniculata este o tarantula de ‘display’ excelenta.

Habitat: Padurile din nordul Braziliei
Tip: Specie terestra
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 17-20 cm
Rata de crestere: Rapida
Temperatura: 26-29 C
Umiditate: 75-80%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Nervos, semi-agresiv.
Terariu: Inaltimea nu este la fel de importanta ca lungimea. Un substrat de pamant/turba este suficient iar ca decor puteti adauga o bucata de scoarta, un lemn, sau alt loc care sa ii serveasca drept ascunzatoare.

Psalmopeus cambridgei

Psalmopeus cambridgei este una dintre cele mai populare specii arboricole. Pentru multi aceasta tarantula ocupa un loc deosebit in colectia lor datorita dimensiunii si aspectului interesant, fiind catalogate chiar ca ‘dragalase’ si chiar ‘pufoase’. Aceasta tarantula are dungi de un portocaliu intens pe picioare, trasatura specifica acestei specii. O specie destinata crescatorilor cu o experienta medie, chiar daca sunt rapide. Sunt o prezenta necesara in orice colectie.

Habitat: Regiunile tropicale din Trinidad & Tobago.
Tip: Specie arboricola.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici.Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 12-14 cm.
Rata de crestere: Rapida.
Temperatura: 24-30 C.
Umiditate: 78-82%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Semi-agresiv si nervos.
Terariu: Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii pentru a oferi o baza pentru panze.

Avicularia versicolor

Este cu siguranta una dintre cele mai frumoase specii de tarantule din lume. Coloritul puilor la eclozare este un albastru stralucitor, iar adultii sunt un adevarat curcubeu de rosu, verde si chiar mov. Spre deosebire de Avicularia avicularia aceste tarantule nu sunt o specie comunala. Este o specie timida si retrasa care va fugi daca este deranjata.Nu este printre speciile de incepatori dar nu este nici o specie ce necesita atentie deosebita. In salbaticie aceste tarantule tes panze tari in scoarta copacilor. Ca multe alte specii arboricole tropicale ventilatia este esentiala pentru aceasta specie. Daca aerul din terariu este inchis si umed mucegaiul se poate instala ceea ce poate duce la moartea tarantulei.Pentru motive bine intemeiate aceasta specie este una dintre cele mai cautate din hobby.

Habitat: Regiunile tropicale din Martinica si Guadalupe, posibil si insulele inconjuratoare din Caraibe.
Tip: Specie arboricola.
Dieta: Puisorii pot fi hraniti cu greieri si alte insecte mici. Adultii mananca gandaci, alte insecte mari, soparle mici si ocazional un pui de soarece.
Marime adulta: 12-15 cm.
Rata de crestere: Medie pana la rapida.
Temperatura: 23-26 C
Umiditate: 75-80%. Toate tarantulele cu un diametru ce depaseste 7 cm pot bea dintr-un bol plat de apa.
Temperament: Docil si nervos.
Terariu: Substrat de pamant/turba cu un decor de crengi, plante vii pentru a oferi o baza pentru panze.

Hottentotta trilineatus

Areal de distributie: Africa de Sud; Southpansberg, Zimbabwe, Mozambique si Zambia.

DESCRIERE
Hottentotta trilineatus iubeste zonele calduroase si nisipoase din sudul Africii. Este una din cele trei specii de Hottentotta care se regasesc in aceasta parte a Africii si e cea mai veninoasa dintre ele.
La maturitate, acest scorpion atinge o lungime de 6cm, femela de obicei este putin mai mare decat masculul.
Aceasta specie este intalnita in diferite culori, de la galben deschis la portocaliu sau maro. Pe spate, se disting 3 linii longitudinale de culoare inchisa, de aici si numele "trilineatus".
Este un scorpion agresiv, mai ales pana cand ajunge la maturitate.

CAPTIVITATE
Fiind o specie de dimensiuni relativ mici, nu are nevoie de un spatiu prea mare, astfel ca intr-un terariu de 30x20x20 (Lxlxh) se poate tine o pereche adulta fara probleme.
H. trilineatus necesita o temperatura de 28 de grade celsius pe timp de zi si 23 pe timp de noapte. Pentru o dezvoltare mai buna, mai ales in cazul puilor sugerez sa mariti temperatura putin peste 30 de grade.
Aceasta specie in unele cazuri este comunala, dar nu este indicat sa riscati decat in cazul in care aveti o pereche adulta. Puii sunt foarte agresivi si vor elimina imediat concurenta, daca aceasta exista. Odata ce a izbucnit un conflict este foarte greu de separat si pana la urma unul din ei va muri.
Ca substrat puteti folosi nisip sau nisip amestecat cu fibra de cocos. Daca amestecati nisipul 50/50 cu alt tip de substrat asigurati-va ca acesta este uscat.
In timp ce adultii prefera umiditatea scazuta(sub 40% este ideal), puii au nevoie de o umiditate mai ridicata ca sa poata naparli, asa ca oferiti cate o stropire usoara 1 data sau de 2 ori pe saptamana daca aveti exemplare mici (2 sau 3 naparliri).


HRANA
Mealworms, B. dubia, greieri toate sunt acceptate cu acelasi entuziasm. Rar mi s-a intamplat ca un trilineatus sa refuze mancarea. Cei mici au un apetit de speriat, practic vor ataca si manca orice le arunci chiar si dupa o zi de la ultima masa.

SEXAREA
Sexarea se face usor odata ce au atins maturitatea. Masculuii au clestii mai scurti si mai robusti, pe cand femelele sunt mai mari si au clestii mai lungi si mai subtiri.

INMULTIREA
Inmultirea este relativ usoara. Perioada de gestatie la aceasta specie este de 4, 5 luni si naste in medie 12 scorpioni. In functie de conditiile din captivitate femela isi poate prelungi gestatia.

VENINUL
Aceasta specie face parte din familia Buthidae-lor si este considerata periculoasa din punct de vedere medical. Desi nu au fost inregistrate pana acum intepaturi mortale, trebuie retinut ca H. trilineatus are glandele care secreta venin mult mai dezvoltate decat alte specii si pot injecta o cantitate mare de venin in cazul unei intepaturi.

Serpii Regali

Serpii regali (Lampropeltis getulus, Lampropeltis triangulum etc) sunt foarte frumosi si relativ docili. Culorile si modelele pielii lor variaza in functie de subspecii insa sunt multi care prezinta culori absolut surpinzatoare. Unii dintre ei utilizeaza tehnica mimetismului, ei copiaza culorile serpilor veninosi (serpii coral) in scopul de a-si speria eventualii pradatori. La maturitate pot atinge maxim 2m lungime si pot trai 15-20 de ani. Sunt serpi constrictori, sufocandu-si prada inainte de a o manca. Intrucat au tendinta de a-si manca semenii, serpii regali trebuie pastrati individual in incinte separate. Preocuparea principala in ingrijirea acestor serpi trebuie sa fie aceea de a le construi un habitat cat mai aproape de cel natural.
Amenajarea unui terariu. Temperatura si umiditatea.
Asigurarea unei incinte sigure este vitala. Serpii regali sunt celebri pentru abilitatea lor de a se strecura prin spatii incredibil de mici. Asigurati-va ca aveti o incinta prevazuta cu un capac ferm inchis.
Puii pot fi tinuti in terarii cu volum de 45 de litri insa adultii vor trebui tinuti in terarii mai mari, de pana la 250 de litri. Ei sunt foarte activi si au nevoie de spatiu sa se intinda si sa se miste. In acest fel ii veti feri de infectiile respiratorii care ii pot afecta in spatiile mici.
Pentru fundul terariului pot fi utilizate mai multe materiale. In cazul unui sarpe abia achizitionat se pot folosi pentru tapetarea fundului terariului servetele sau prosoape de hartie – ideale pentru facilitarea curateniei si monitorizarea eventualilor paraziti. Se mai pot folosi: mocheta, frunze, talas. Oricare dintre variante se va folosi, curatenia este foarte importanta.
Terariul trebuie sa contina si cateva “ascunzatori”. In acest sens se pot folosi ghivece rasturnate, jumatati de nuca de cocos sau chiar cutii de carton. Puteti include si pietre si crengi de copac.

Ca si in cazul altor reptile, temperatura si umiditatea habitatului serpilor sunt foarte importante pentru sanatatea lor. Serpii regali au nevoie de o temperatura de 24-30°C in timpul zilei si 21-23°C in timpul noptii. Ideal este sa plasati o sursa de caldura sub jumatate din terariul sarpelui. Puteti plasa o sursa de caldura si deasupra acestuia, insa atunci de preferat este una cu elemente ceramice.
In ceea ce priveste umiditatea, este suficient sa plasati in terariu o farfurie cu apa. Aceasta va trebui schimbata zilnic intrucat serpii au tendinta de a defeca in apa. In general o umiditate de 40-60% este suficienta. In perioada de naparlire, o umiditate crescuta va ajuta sarpele dumneavoastra sa scape de pielea veche.

HRANA
Serpii regali se hranesc cu soareci sau pui de sobolani. In general trebuie sa cautati soareci care sa nu fie mai mari decat circumferinta cea mai mare a corpului sarpelui. Puii trebuie hraniti de doua ori pe saptamana. Adultii pot fi hraniti cu soareci adulti, o data sau de doua ori pe saptamana. Este recomandat sa nu le fie oferita prada vie. In perioada toamna-iarna este posibil ca sarpele sa manance mai putin decat normal.

MANEVRARE
Dupa ce ati achizitionat un sarpe, acordati-i cateva zile sa se obisnuiasca cu noua lui casa. Abia apoi puteti incepe sa-l luati in maini. Manevrati-l cu delicatete, in primele zile in sesiuni scurte si repetate, ca sa-i puteti castiga increderea. La inceput probabil ca va dori sa scape, poate chiar va excreta un miros neplacut (dar nu periculos) prin glandele anale. Este un sarpe constrictor si e posibil sa incerce sa se infasoare in jurul bratului dumneavoastra. Nu va speriati, nici asta nu este periculos. Desfasurati-l cu delicatete incepand cu varful cozii. In scurt timp sarpele se va simti confortabil in mainile dumneavoastra.
Regurgitarea mancarii este un fenomen intalnit la serpii regali si care se poate produce daca sarpele este manevrat prea curand dupa terminarea mesei, daca a mancat o prada prea mare, daca incinta in care traieste este prea rece sau poate fi manifestarea unei boli.

Agama cu barba(Pogona vitticeps)

Taxonomie:Familia Agamidae, genul Pogona
Origine: Australia
Descriere:Corp aplatizat, picioare puternice, cap mare si lat, solzi ce formeaza tepi pe cap, gat si lateralele corpului.
Culori: In captivitate a fost obtinuta o mare diversitate de culori: maro, gri, roscat, verde, portocaliu. In perioada de imperechere barba masculului isi schimba culoarea in negru.
Dimensiuni:30-50cm
Speranta de viata:8-12 ani
Temperament:Usor de "imblanzit", docila, recomandata pentru incepatori, comportament foarte interesant

Chamaeleo calyptratus

Taxonomie:Familia Chamaeleonidae, genul Chamaeleo
Origine: Yemen, Arabia Saudita
Descriere:Ambele sexe prezinta o excrescenta sub forma de coif pe cap. Coiful masculilor este mult mai inalt decat al femelelor. Coada prehensila, ochi ce se misca independent unul de altul, limba foarte lunga.
Culori: Verde cu dungi si puncte galbene, portocalii, maro si albastre. In functie de dispozitie culoarea de baza variaza in multe nuante: de la verde deschis pana la masliniu. Femelele negestante si puii sunt de obicei de culoare verde cu marcaje albe.
Dimensiuni:30-60cm
Speranta de viata:5-8 ani
Temperament: Docil cu omul, dar masculul este foarte agresiv cu alte exemplare din aceeasi specie (se recomanda gazduire individuala). Masculii si femelele se tolereaza numai in perioada de imperechere. Recomandat numai pentru experimentati, are cerinte de ingrijire deosebite. Nu trebuie atins si manipulat.
Subspecii:Chamaeleo calyptratus calyptratus; Chamaeleo calyptratus calcarifer

Basiliscus plumifrons

Taxonomie:Familia Corytophanidae, genul Basiliscus
Origine: Honduras, Panama, Costa Rica, Nicaragua
Descriere:Cap mare, masculii au botul mai lung decat femelele si prezinta creasta atat pe cap si partea dorsala, cat si pe coada. Femelele au creasta numai pe cap. Membrele sunt lungi si suple. Baziliscul are abilitatea de a alerga pe apa, de aceea purtand si numele de "soparla lui Christos".
Culori: Verde puternic sau verde albastrui cu dungi negre verticale si puncte albe formand linii pe spate.
Dimensiuni:60-90cm
Speranta de viata:7-10 ani
Temperament: Alerta, curioasa, masculii sunt agresivi si teritoriali. Nerecomandata pentru incepatori, trebuie atinsa si manipulata cat mai putin.

Gecko bibronii(Pachydactylus bibronii)

Taxonomie:Familia Gekkonidae, genul Pachydactylus
Origine: Africa de Sud, Tanzania, Angola
Descriere:Corp robust si compact, abdomen alb sau maro foarte deschis, prezinta pe piele niste tuberculi ce ii dau un aspect "margelat". Femelele sunt mai mici decat masculii. Foarte asemanatoare ca aspect cu specia Pachydactylus turneri, cu care este deseori confundata.
Culori: Maro cu dungi negre si puncte albe
Dimensiuni:14-15cm si peste
Speranta de viata:8-10 ani si peste
Temperament: Timida, sta ascunsa si camuflata pe tot timpul zilei. Recomandata pentru incepatori. Trebuie manpulata cat mai putin deoarece are pielea foarte sensibila.

Bibron Gecko (Pachydactylus bibronii), o şopârlă îmbrăcată parcă în armură medievală, este una dintre speciile preferate ca animale de companie. Însă, spre deosebire de Gecko Leopard, recomandat şi începătorilor, bibronii reclamă o minimă experienţă din partea proprietarului.
Această specie de Gecko este arboricolă. Aria sa de răspândire include regiunile stâncoase sau împădurite din sudul Africii, din Angola şi din sudul Tanzaniei. În sălbăticie, trăiesc în colonii de până la 20 de exemplare. Surprinzător, în captivitate au fost înregistrate numeroase cazuri de canibalism la această specie. Nu se recomandă, aşadar, să fie crescute împreună mai multe exemplare. Dacă într-o pereche masculul şi femela au aproximativ aceeaşi talie, pot trăi împreună fără probleme. Talia obişnuită a unui exemplar adult de Gecko Bibroni ajunge la aproximativ 15 centimetri.
Gecko Bibroni este o specie ceva mai agresivă. Au fost înregistrate mai multe cazuri în care proprietarul a fost muşcat pe când intervenea în terariu. În plus, în ciuda aspectului de armură, pielea unui Bibron este foarte sensibilă şi, dacă este manipulat neglijent, se poate alege cu grave leziuni. Drept urmare, Gecko Bibroni este o specie care nu se recomandă să fie frecvent manipulată. Este, în schimb, foarte decorativă, dacă i se creează un spaţiu de expunere adecvat. Este bine să fie ţinut într-un terariu din sticlă. Acesta trebuie să conţină plante sau crengi, pentru că în mediul său natural îşi petrece cea mai mare parte din timp căţărat în copaci.
Gecko Bibroni este o specie nocturnă, insectivoră şi îşi petrece majoritatea timpului “căţărat” pe pereţii terariului. Ca majoritatea şopârlelor, coada şopârlei Gecko se desprinde uşor când este prinsă de un prădător. Acest fapt permite reptilei să scape de atacator, dar lasă în urmă o resursă valoroasă de hrană, coada fiind folosită ca un depozit de grăsime pentru perioadele de foame.
O şopârlă sănătoasă nu are paraziţi sau răni, iar pielea nu se cojeşte - o Gecko ideală fiind aceea care nu şi-a pierdut niciodată coada (dacă aceasta are forma unui bulb, fără o terminaţie ascuţită, înseamnă că este în proces de regenerare). Bine hrănite şi îngrijite, Gecko au la bătrâneţe o coadă groasă, ce reprezintă trei sferturi din diametrul corpului.
Sunt şopârle longevive, trăind, în medie, 20-25 de ani, dar unii masculi au ajuns şi la 29 de ani. Femelele trăiesc mai puţin decât masculii. În SUA, preţul unei astfel de şopârle este de aproximativ 20 de dolari.

CONDITII IN TERARIU
Gecko Bibroni are nevoie de o umiditate în terariu de 60-70%, iar temperatura trebuie să fie de aproximativ 28°C. Au nevoie neapărat de o lampă cu ultraviolete, specială pentru reptile. Gecko Bibroni mănâncă orice fel de insecte, de la greieri la viermişori. Insectele trebuie să fie la rândul lor bine hrănite pentru a asigura nutrienţii necesari şopârlei favorite. Nu trebuie uitată apa proaspătă.

Crotalul

Cele mai cunoscute crotalide sunt serpii cu clopotei din genurile Crotalus si Sistrurus. Exista peste douazeci de varietati de crotal, toti extrem de veninosi, apartinand familiei viperidelor, care populeaza in special fauna Americii, dar pot fi intalnite si in Africa si Australia.
Exemplarele pot atinge 2 -3 m, avand ca principala caracteristica prelungire osoasa de la sfarsitul cozii (asa-numitii clopotei), pe care o misca foarte rapid in momentul in care sunt deranjati. Clopoteii constau dintr-un numar de corpusculi, pana la 21, cornosi, turtiti si imbricati, care iau nastere datorita faptului ca, in momentul naparlirii, stratul epidermic de pe solzii terminali nu cade. Prin urmare, numarul inelelor sunatoare indica numarul naparlirilor si nu varsta sarpelui. Sunetul distinct al crotalilor avertizeaza asupra apropierii uneia dintre cele mai periculoase reptile de pe continentul nord american.veninul este destul de toxic, avand caracter hemolitic si citolitic.
Ca si viperele de groapa, crotalii “vad” asemeni tuturor viperelor cu fosete (pit-vipers) o vietate cu sange cald in bezna totala, gratie fosetelor termoreceptoare situate sub ochi. Acestea sunt niste adancituri, care contin membrane cu terminatii nervoase, sensibile la razele infrarosii sau la caldura, cu ajutorul carora serpii pot aprecia modificari mici de temperatura, de pana la 0,005 gr. C. Comparand semnalul care ajunge la scobiturile de pe ambele laturi ale fetei, ei pot repera cu precizie locatia victimei, atacand la fix.
Cea mai comuna specie este crotalus atrox, denumit sarpele cu clopotei de padure sau sarpele cu dungi. dimensiunea medie in jur de 1,5 - 1,8 m si poate fi intalnit, in tot vestul si centrul statelor unite, este in special prezent in zonele desertice: desertul Nevada, Death Valley, Texas, Utah, etc.. Cea mai periculoasa si cea mai mare specie nord americana este crotalul diamant sau sarpele cu clopotei rombic - Crotalus adamanteus . Acesta poate atinge o lungime de 2,5 m.
Cea mai veninoasa specie de crotal e crotalus oreganus - pacific rattlesnake

Vipera cu corn(Vipera Ammodytes)

Vipera cu corn este o specie de sarpe veninos(cel mai veninos din Europa) care populeaza cu precadere Europa de Est, in special zonele calcaroase, insorite, cu vegetatie rara, fiind cunoscuta drept una dintre cele mai periculoase din familia sa (Viperidae), din cauza veninului moderat toxic. Poate fi usor recunoscuta datorita catorva caracteristici specifice: zig-zag-ul de culoare inchisa de pe spate si extremitatea anteriara a capului, care prezinta un corn mic si moale, acoperit cu solzi. Adultii cresc in lungime pana la 95 cm(se cunosc cazuri chiar si peste 1m), marimea medie este intre 60-70cm
Primavara este perioada propice imperecherii, perioada in care masculii devin foarte agresivi, luptandu-se unul cu altul pana la epuizare. Chiar si cand se lupta aceste animale, care traiesc, de obicei, in armonie, incearca sa un se raneasca: corpurile lor se inlantuie si se radica de la sol pana cand sunt atrase inapoi de forta gravitacionala. In inaltarea lor masculii isi ciocnesc capetle si se unduie, iar daca fortele celor doi rivali sunt egale lupta poate dura mai mult de 30 de min, secatuindu-le amandurora energia.
n lunile august-septembrie femelele dau nastere unui numar de 5 pana la 10 pui. Hrana preferata este alcatuita din rozatoare mici si soparle. Iarna viperele hiberneaza in excavatii subterane, cel mai adesea in grupuri de peste 100 de indivizi.
Vipera cu corn este un animal lent, fara tendinte de agresivitate. Atunci cand este atacata, insa, reactioneaza violent, dar in foarte putine cazuri muscatura ei este fatala. Idee eronata ca viperele reprezinta un pericol la adresa omului a dus la imputinarea numarului lor, motiv pentru care, incepand din anul 2001 aceasta specie este strict protejata, atat in Romania, cat si in Europa.